Prezentare ABC LEII BUCURESTI U18M
In realitate, noi nici macar nu avem echipa de U18M.
Cum altfel, cand la Craiova 2014 la babybaschet eram la prima noastra participare cu aceeasi echipa de nascuti in 2004 si chiar mai mici.
Nu, noi nu am fost campioni sau participanti in fiecare an al existentei noastre la turneele finale. Nici nu am avut vreo selectie fantastica. Noi suntem baietii din sectorul 6. O echipa formata din baietii fostilor colegi de la divizia A ai antrenorului, ba chiar si de la B sau de la juniori, deci de acum peste 25 de ani, si din baietii din Militari si Drumul Taberei. Cove e de pe Maniu, Fane de pe Grintiesului, Theo si Marinescu (absenti, din pacate, la acest turneu final de la Oradea) tot de pe Maniu si ei.
Am inceput de jos, cu locul 25 la acel babybaschet de la Craiova. Din 99 de echipe. Tin minte ca a fost asa un haos acolo ca Tudor Costescu, pe atunci angajat al FRB, ne-a dat un teanc de diplome sa ni le scriem singuri…
In continuare, am tot urcat si la mini am terminat mai sus, pe locul 16. Campionatul de U13 l-am sacrificat pentru a construi o echipa competitiva si, aparent, am si reusit, cu ajutorul unui campionat municipal cu meciuri uneori mai puternice decat multe dintre meciurile de campionat national.
La U14 am ajuns intre primele 12 pe tara, la turneul semifinal, la care i-am avut accidentati pe cei mai buni doi jucatori de atunci, Fane Ionescu si Pop facand entorsa chiar inainte de turneu.
A venit apoi 2019, un an in care am iesit pe locul 5 la U15M, dupa o calificare spectaculoasa la turneul final si campioni ai municipiului Bucuresti dupa un Final 4 la Agronomie cu CSM1, CSM2 si invinsa noastra din semifinale, nimeni alta decat adversara de acum, Dinamo Bucuresti. De atunci dateaza si ultima intalnire dintre cele doua echipe, Leii impunandu-se atunci cu 69-67.
Leii U17 (de fapt) au continuat sa progreseze obtinand chiar inainte de inceputul pandemiei o victorie incredibila cu echipa al carei stil de joc ne place cel mai mult, Oradea, gazdele de acum, la Oradea, 84-64, cu arbitrii oradeni (inca ma mai crucesc de calitatea arbitrajului celor doi baieti locali, aproape fara greseala). Si doua victorii cu Laguna, una la Leul 104-76, alta la Scoala 108, 104-81. Si ea cu noi in grupa acum.A venit apoi pandemia…ne-am pregatit…la turneele finale am iesit pe 4 cu aceasta echipa la U16M, invingand campioana nationala en-titre cu 74-55 chiar la turneul final, un progres de un loc fata de anul precedent, iar Andrei Grigorescu si ai lui 2005 (pentru ca avem si un contingent important de 2005) au adus acasa titlul de vicecampioni nationali la U15M.
In acest sezon am castigat toate meciurile, atat la U18M cat si la U16M cateva la diferente mari (Chitila la U18M, CSS Alexandria si CSS1 la U16M au pierdut la diferente intre 102 puncte si 142 de puncte), iar la turneul semifinal U18M am invins Craiova la Craiova la 9 puncte, Iasiul la 5 si Otopeniul la 30.
Lotul deplasat la Oradea are 6 indisponibili, obisnuiti ai turneelor noastre, toti participanti la precedentele turnee finale: Mihai Druga, Luca Marinescu, Theodor Tudor, Bogdan Grozavu, Tudor Dobrinescu si Alexandru Bragadireanu.
Obisnuiti cu astfel de absente inaintea turneelor importante, Leii deplaseaza la Oradea urmatorii jucatori:
1) Matei Pop-unul dintre capitanii echipei, cel mai vechi component al clubului, un salahor si un dedicat trup si suflet culorilor portocaliu si albastru (in timpul liber mai schimba si portocaliul cu rosu, o bila alba pentru el la acest club, desigur).
2) Stefan Ionescu-leu cincinal transferat de la karate, capitanul echipei nationale de 2004, convertit de vreo 18 luni in extrema de forta si chiar si in small forward).
3) Bogdan Coveanu-excelent aparator, Cove are un progres excelent si o forma sportiva buna, un jucator de baza inca de la babybaschet).
4) Luca Stefan Carstea-unul dintre dunkerii stangaci ai echipei, fara agent, deja monitorizat, ca si Fane Ionescu, de trei echipe de liga nationala. Nu ii dam drumul pana nu isi bate antrenorul la trei puncte, speram sa o faca repede.
5) Denis Dobre-al doilea dunker stangaci al echipei, jucatorul cu cel mai mare progres dintre toti Leii, el fiind si ultimul venit.
6) Tudor Oprea-cu turneu final mai slab la Ploiesti dupa ce a avut medie de double-double la cel din 2019, „Oprica” ramane un jucator de baza si o carte greu de descifrat pentru adeversari. Oprea e hotarat sa faca uitat ultimul turneu final printr-o evolutie in nota obisnuita. And then some.
7) Mario Oprea-zis si „Oprea 2”, titular al echipei nationale de 2005, format la Galati de profesorul Florin Nini, un aparator feroce cu o substantiala imbunatatire a jocului si mediilor pe meci, o surpriza a noastra pentru ambele turnee finale.
8) Alexandru Maciuca-un alt salahor al echipei, imposibil de oprit pe stop-sut, unul dintre jucatorii care „se vad” cel mai bine pe teren.
9) Allain Mark Stefanovici Kaba-jucator cu origini in Republica Centrafricana, inalt de 2.02m, un alt nou-venit, care nu dadea de sus la venirea la noi, nu mai departe decat in 2020, si care aseara, de ziua lui Oprica, banuim, a dat de sus de pe loc si de pe doi pasi cu doua maini lejer, locul 2 la progres in echipa dupa Dobre si o prezenta agreabila atat pe teren cat si in afara lui.
10) Vladimir Sparlac-component al nationalei de 2005, 2.01m, dunkerul absolut al campionatului de U16M, un alt jucator cu un progres remarcabil, ajuns la noi dupa surprinzatoarea desfiintare a echipei de U15M Dan Dacian, campioana nationala anul trecut dupa o finala cu…Leii Bucuresti.
11) Andrei Grigorescu – „giuvaerul” de la U16M, un jucator extrem de talentat, care are doua saptamani de vis pentru orice jucator 2005, una la Oradea si alta la Timisoara, la turneul final U16M.
12) Horia Chirita-„demonul vitezei”, un jucator pe care era sa il pierdem de vreo 3 ori pe stadion la proba de 400, coboara sub 55 de secunde fara pregatire specifica, un fotbalist de exceptie in acelasi timp si un leu care e agresiv in aparare si letal pe contraatac.
Cu astia defilam pana la Oradea. Si, speram, si pe acolo. Nu avem presiunea vreunui rezultat. Poate pentru prima oara. Evident nu ne multumim cu ce avem, ne pregatim din greu sa jucam cat mai bine. Intalnim in grupa campioana si vicecampioana de anul trecut si echipa de U18 a castigatoarei Cupei Romaniei la seniori.
Cu staff-ul echipei prin banci timp de 9 ani in ultimii dintre cei 22 consecutivi la seniori ca jucator la seniori, Leii stiu ca cifrele sunt foarte importante, dar si ca la turneul final pot sa insemne nimic. Asa ca nu uita ca au invins toate cele 3 echipe din grupa la ultimele intalniri in sala, pe Voluntari si pe Laguna de cate doua ori (la 2 si la 3 puncte, chiar in acest campionat, respectiv, pe Laguna la 28 si 23 de puncte, in campionatul trecut, pierzand pe un vant teribil, outdoor, la 7 puncte, in ultimul meci direct la turneul final de la Ploiesti din 2020), iar pe Dinamo o singura data, acum doi ani, la 2 puncte in semifinala campionatului municipal. Nu uita, dar nici nu se bazeaza pe asta, incercand sa fie cat mai pregatiti in fata celor mai bune echipe din Romania la aceasta ora. Echipe dintre care, iata, fac si ei parte de trei ani buni.
0 comentarii