Leii U16, locul 3 in sezonul 2024-2025

Băieții noștri nu renunță și câștigă la 2 puncte după o repriză suplimentară în finala mică a campionatului național de U16M disputată contra echipei Dan Dacian: 64-62 (57-57, 27-31)!

Poza asta poate fi numită fără probleme: „Sacrificiu!”

Floarea avea ieri 14 puncte până la pauză, era cam singurul care mișca ceva în atac. A fost „acolo” tot turneul și a avut același număr de pase decisive cu câștigătorul titlului de cel mai bun pasator. În plus, când a văzut că nu bagă mai nimic în primele meciuri, a jucat pentru a-i pune pe ceilalți în valoare. El a marcat peste 30 și în victoria din CUȘCA cu dacienii și probabil a fost setat pe puncte doar cu ei…

Budu a fost eliminat și a primit o grămadă de măgării de netolerat în meciul cu Ploiești. Dar a murit pe teren cu ce a înțeles el din apărările noastre și s-a bătut non-stop cu adversari mai înalti și mai puternici. A fost o unitate indisolubilă cu următorii doi. Atomic, adică Dragomir, și Buhuș au fost doi dintre cei mai buni apărători ai unei echipe construite pe apărare. Oamenii de știință ai clubului încă studiază împrejurările care au făcut ca Buhuș (cel mai obișnuit eliminat al nostru, devansându-l clar pe eliminatul de serviciu, Atomic) să marcheze 8 puncte în finala mică (mai mult decât toate punctele lui din turneu) și să își ia atâtea bucăți pe sub panou rămânând nu atât în picioare cât mai ales cu căpățâna limpede. Bine, cu excepția ultimul fault, făcut precis în cârdășie cu Belzebut/Lucifer/Ucigă-l Toaca/Satan/Ăl cu coarne/Talpa Iadului sau ăla care o fi întrat în el la adrenalina aia. A fost cel mai combativ leu și plusul ăsta de energie a fost determinant în obținerea rezultatului, dimpreună cu cel al fratelui geamăn pe post, Rares Budulac.

Tot la oamenii de știință a ajuns și curiosul caz al lui Dragomir, care a marcat 2 aruncări de 3 puncte în acest turneu, la un meci atât el cât și Torică având 100% la acest tip de aruncare. Cu o singură sincopă majoră, Atomozaur a trecut peste un -8 crunt în cele 9 minute din meciul cu campioana și a jucat ceea ce trebuia să joace pentru apărarea care a sufocat dacienii în ultimul sfert.

Iliuță Geodez a fost cel mai bun marcator în primele meciuri și nu prea a găsit drumul spre coș în ultimele 2. Certat cu o destoinicie demnă de alte cauze după un 18/2 la FG în semifinala cu Clujul, George a făcut intercepție din dribling la Săndulache într-unul dintre momentele-cheie ale finalei mici și a jucat pentru echipă într-un număr mare de minute și cu un efort gospodăresc recunoscut. Și A VENIT, ignorând versurile lui Coșbuc, care ar fi anticipat contrariul. Nu a venit precum Mesia, la noi Mesia a fost când foarte alb, cozanic sau floral, când…ceva mai înalt și mai de departe, dar a venit și a livrat. Iar acum trebuie să meargă la profa la școală cu urma de la medalie pe piept. Cel mai frumos tatuaj posibil, nu?

Alți 3 lei care au pus umărul la performanțele din acest sezon și nu numai, Torică, Costea și Constantin! Cum orice membru al unei echipe de 14 e important, e și mai clar ca lumina zilei că o echipă de numai zece are un rol important pentru fiecare membru al ei! Remarcat în special în meciurile cu I-Sports și cu Laguna, Torică rămâne jucătorul cu cea mai mare detentă din această generație și cu un salt valoric important în acest sezon.

Costea a fost mvp-ul echipei la un turneu de EYBL și este jucătorul cu cea mai mare îmbunătățire a jocului, dacă îl excludem pe cel care a avut un index de 59 ieri. Trup și suflet pentru echipă, Costică și-a așteptat mereu ocazia de a demonstra și, chiar dacă talia nu îl prea ajută, a început să fie și spectaculos și ne bazăm în continuare pe evoluțiile lui.

Cel mai vechi leu dintre aceștia 3, Rareș Constantin era vechi și când echipa număra nenumărați Rareși (Scarlat, Budulac, Șerban, Constantin, și mai era unul pe lânga echipa, dar am un lapsus al numelui de familie). La acest turneu a ieșit în față ori de câte ori a fost nevoie și a ținut garda sus când, la meciul cu Ploiești au fost eliminați Makasa, Buhuș și Budulac. Într-unul dintre meciurile de la turneul final, deși l-a avut ca adversar pe al treilea recuperator al turneului a fost la un singur punct de „double double” și a avut un indice de eficiență impresionant. Putini știu că a avut o lună de pauză în care s-a gândit dacă mai poate continua activitatea de performanță la nivelul de cerut de echipă. Când s-a întors, s-a văzut. Și fără el nu ajungeam aici, cum nu ajungeam fără oricare dintre acești 10 băieți.

Pe ultimii doi i-am lăsat să doarmă azi cât au vrut ei, i-am chinuit ieri la stretching chiar și după meciul ăla extraordinar cu prelungiri, azi i-am făcut pachet și i-am trimis iar la recuperare la Viși împreună cu alți megieși mai mult sau mai puțin atomici…băieții ăștia doi au jucat două turnee finale legate și au ajuns în FINAL 4. Au jucat un sezon de Liga 1 cu destule minute și au fost sufletul echipei peste tot pe unde i-am luat. La Budapesta sau la SIbiu sau la Riga în European Youth Basketball League au fost nu doar învingători dar și mvp sau în BEST 5 sau artizani ai unor victorii imposibile. Genul âsta de etică a muncii după nici un an sau după exact un deceniu de Leii este ceea ce propovăduim la Leii, indiferent de înălțime, kilograme, culoarea pielii sau alte bariere care cad singure, mai ales că noi nu le vedem. Medaliați cu bronz aseară în campionatul național și in FINAL 4 la U18, prezenți în SUPERFINALS la EYBL sau luând distincții individuale atât acolo cât și pe la noi, campioni naționali „en titre” la 3×3 pe locul 2 și 4 la intercepții la turneul final, nu întotdeauna marcatori ci doar atunci când trebuie în tandem cel mai adesea, Andrei și Daniel.