Campionii Romaniei U19M

Baschetul se trăiește altfel la Leii București! Vă spuneam acum 4 ani că meciurile Leilor cu o rivală de atunci au strâns și 500 de oameni, lucru imposibil de realizat la echipele bucureștene de Liga 1 sau chiar de Ligă Națională. Asta ca număr de spectatori, de decibeli și trăiri ce să mai vorbim…

Marea finală a campionatului de juniori care a tras cortina peste activitatea generației baschetbaliștilor născuți în 2005 a avut o istorie pe care merită să o lăsăm aici pentru cei care împărtășesc măcar o parte din pasiunea noastră pentru cel mai frumos sport de pe pământ. După fotbal, desigur, dar, aparent, la ăsta ne pricepem mai bine. „Pusin”, cum ar adăuga fratele domnului Grabovschi.

A treia confruntare din acest campionat dintre CSS4 ASE și Baschet Club Leii venea după două meciuri în care Leii câștigaseră, la diferență de o cifră de fiecare dată și cu lupte date mereu până în ultimul minut. În niciuna dintre acestea Leii nu fuseseră favoriți. Întâlnirea de ieri se disputa sub aceleași auspicii. Ei cu mai mulți oameni de lot național, noi cu niciunul. Avantaj ei. Ei talie (4 de 1.95m în primii 5 chiar și în absența lui Daniș), noi un prim 5 cu un 2008 de 1.76m, un 2007 și mai mic, un conducător de joc ceva mai mare și doi pivoți, unul de 1.93m și unul de 2.01m. Avantaj ei. Ei sponsori pe spate (o bancă de care cred că am auzit că am lucrat vreo 5 ani la ea), buget uriaș, acces la baza Băncii Naționale a României, noi, fără nimic pe spate (dar cu ajutor de la o firmă care ne-a sprijinit enorm la acest turneu, Smart Byte Soft), doar cheltuielile cu arbitrajul și cu taxa FRB fiind de 3190 de lei pentru două meciuri (fără antrenamentele premergătoare competiției și alte cheltuieli). Avantaj? Din nou ei. Ei antrenor de la Maccabi Tel-Aviv. Noi antrenor din sectorul 6. Aș zice cu fair play că tot ei erau pe plus, pe hârtie cel puțin.

Alte condiții premergătoare finalei care ar mai fi putut influența partida au fost legate de unul dintre membrii brigăzii, care a fluierat și finala pierdută la Steaua acum 2 ani cu aceeași echipă la U17M, brigada de atunci fiind promovată „in corpore” la Liga Națională de Baschet Masculin. Mai mult, membrul în cauză având acum chiar ascendent la „internațional”.

Leii nu neapărat foarte vechi își aduc poate aminte cum la Steaua juca atunci deloc rău un băiat al unui foarte cunoscut și în Euroligă arbitru, al cărui băiat mai mare este acum un apreciat arbitru de Liga Națională de Baschet Masculin și al cărui băiat mai mic era unul dintre protagoniștii acelei finale, finală la care noi în minutul 33 am luat un „tehnic” de la arbitrul de ieri și de atunci. Pe filmare se poate vedea cum eu eram întors spre bancă, toți erau așezați și Sarma ia „tehnic” pentru…în fine, ce mai dezgropăm morții. Al meu nu s-a mișcat. Tot în acea finală mai e o poveste cu un număr 12 de la Steaua care face un fault pe final de sfert 2 asupra numărului 12 de la noi, Pușcașu. Faultul a fost arătat și trecut la numărul 12 de la noi, Șerban Pușcașu. Le troisieme. Într-un meci terminat la 3p. Au mai fost câteva „monumentale”, care chiar nu s-au repetat ieri, așa că, deocamdată nu le mai aducem aici în discuție. Deci, ab initio, avantaj tot ei. Cred că dacă Toma Caragiu însuși apărea la meci cu avantajele lui cu tot, nu ținea cu noi, așa părea la început treaba.

Un 5 atletic pentru ei, cu Neagu (votat de noi in 5-ul turneului, alături de inepuizabilul Pârâu), Stoica (care nemaipreocupându-se de trash talk și alte pseudocoțcării a făcut un meci excelent și 19 recuperări, scandalos de multe în atac), Ilie (11 recuperări până la pauză), Spoitoru (anihilat complet azi de noi și, vorbește lumea, de un nou pariu cu domnul Staicu) și un Pârâu excelent, căruia i-am zis după meci că mi-a mâncat zilele (a fost coșgeterul finalei, nealterându-și procentajele decât către final, după ce fusese hăituit de 5 oameni, doar Bărbuță nu l-a alergat în acest meci dintre cei mici. 5 oameni de lot național.

Noi am început cu Bobirc și Pușcașu sub panou, cu Păcălici, Geamănu și Niculescu la perimetru.

Și nu prea am început bine, pentru că după un 4-2 au cam venit peste noi și am fost obligați să cerem un prim timp de odihnă la 3-9 în minutul 3. În niciunul dintre cele 3 meciuri contra grupării CSS4 ASE, cu formule diferite de start, nu am inceput bine. Am schimbat două piese și angrenajul a început să meargă, fără o altă surpriză pregătită antrenorului Israel din Israel: nici urmă de coșgeterul Tompea între primii 7. Trebuie spus aici că Tompea jucase destule minute pentru echipa națională de U16M a României în meciurile disputate de aceasta la Istanbul miercuri cu Anadolu Efes, joi cu Galatasaray și vineri cu Beșiktaș. Era important să nu îl folosim decât un număr limitat de minute, omul având de alergat ca la balamuc pe orice poziție ar fi fost folosit și nefiind vreun pui de Păcălici (a se citi „cel mai bun pasator decisiv” și „cel mai bun apărător” al acestui FINAL 4). Am echilibrat până la 21-22 la capătul primului sfert, însă cu un efort uriaș în apărare și neprofitând cum se cuvenea de cele aproape 3 minute de bonus.

Tot ei au început mai bine și sfertul al doilea, însă nu am scăpat cu adevărat meciul din mână până când ne-am dezis câteva minute de planul tactic stabilit și au venit și niște ratări. S-au dus la 12 puncte (47-35), după care am marcat pe Statuiului.

Forcingul care a urmat ne-a adus un sfert trei adjudecat la 9 puncte. La minus 1, în sfertul al patrulea, am urcat când noi când ei la conducere, de mai multe ori. Nicu și Leo au scăpat pe contraatac, Nicu a aruncat o „magdalenă”, dar Leo a apărut providențial undeva sub două minute rămase de joc și a voleibalat mingea în coș de pe partea opusă pentru un punct noi! Am făcut însă o greșeală uriașă în rotația defensivă și, cu 1 minut și 36 de secunde rămase de jucat și am luat un coș de 3 puncte pentru 70-71. Am cerut imediat timeout și Pușcasu a desenat o superpasă pe tușă apoi pentru un coș de 3 puncte al lui Niculescu, de pe stânga din zero grade. Era 73-71 și ASE-ul a ratat atacul următor! Am ajuns iar în atac, Niculescu parea că își asumă din nou o aruncare imposibilă, de data aceasta peste unul dintre marii lor. Nicu a pivotat defensiv…s-a înălțat și…a dat un „fade away” din 45 de grade! Tribunele au sărit în aer, iar scorul de 75-71 a vărsat un prim rând de lacrimi de la Nicu și Chili. ASE-ul a ratat din nou și noi am mai reușit să mai marcăm o dată.

77-71 și Leii AU DEVENIT CAMPIONII NEÎNVINȘI ai României! În această atmosferă luată din America de Sud sau, poate, de undeva din Grecia sau Serbia!